Evul Mediu timpuriu, 284–1000 (HIST 210)
În această prelegere, profesorul Freedman discută despre cuceririle islamice. Deși erau într-un anumit sens motivați religios, arabii nu au încercat să convertească sau să elimine forțat evreii, creștinii sau alți non-musulmani. Cuceririle au început ca raiduri, dar au escaladat rapid când invadatorii au descoperit că Bizanțul și Persia erau prea slabe pentru a rezista asaltului lor. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, arabii au reușit să cucerească o zonă care se întindea din Spania până în India. Pe acest fundal de cuceriri reușite, islamul a început să experimenteze diviziuni interne profunde. Acestea au început ca critici la adresa alegerii succesorilor lui Mahomed, dar s-au extins pentru a critica Califatul și familia conducătoare. Din această ceartă a rezultat diviziunea dintre musulmanii suniți și șiiți. Profesorul Freedman încheie prelegerea cu observații despre populațiile musulmane din ce în ce mai non-arabe.
00:00 – Capitolul 1. Introducere: Paradoxurile aparente ale cuceririi islamice
04:01 – Capitolul 2. Urmașii lui Mohamed și începuturile cuceririi
10:08 – Capitolul 3. Factorii care favorizează cucerirea arabă
18:43 – Capitolul 4. Cuceriri arabe
25:05 – Capitolul 5. Diviziuni interne
Materialele complete ale cursului sunt disponibile pe site-ul web Yale Online: online.yale.edu
Acest curs a fost înregistrat în toamna anului 2011.
Cursuri interesante:
- 14. Mahomed și cuceririle arabe
- 22. Vikings / The European Prospect, 1000
- 06. Transformarea Imperiului Roman
- 13. Monahism
- 16. Evul Mediu timpuriu, 284–1000: splendoarea perioadei abbazide
- 12. Marea Britanie și Irlanda
- 11. Societatea Francă
- 03. Constantin și Biserica Primară
- 07. Regate barbare
- 08. Supraviețuirea în Est