Skip to content

23. Democrația și regula majorității (II)

23. Democrația și regula majorității (II)

Fundamentele morale ale politicii (PLSC 118)

Regula majorității și competiția democratică servesc ca punct central al acestei a doua prelegeri despre tradiția democratică. Ce este vorba despre regula majorității care conferă legitimitate deciziilor colective. Există oare validitatea unei justificari utilitariste, că satisfacerea dorințelor majorității maximizează fericirea celui mai mare număr? Oare regula majorității reflectă ceea ce Rousseau numea voința generală? Care este, chiar, voința generală? Indică paradoxul lui Arrow că rezultatele votării sunt arbitrare? Este regula majorității doar un exercițiu de realpolitik? Profesorul Shapiro subliniază că clivajele transversale discutate luni sunt cheia pentru deblocarea guvernării majorității și limitarea posibilității de dominare; deși cineva poate fi în majoritate astăzi, posibilitatea de a fi în minoritate mâine împiedică tirania. Sunt discutate mai multe modele de democrație: modelul alegerii publice al lui Buchanan și Tullock, critica lui Rae și Barry asupra lui Buchanan și Tullock, modelul pieței lui Schumpeter, teorema alegătorului median Hotelling-Downs și testul celor două cifre de afaceri ale lui Huntington.

00:00 – Capitolul 1. Introducere: Regula majorității și competiția democratică
11:38 – Capitolul 2. Locke despre regula majorității
17:24 – Capitolul 3. De ce limita majorității posibilitatea de dominare?
25:55 – Capitolul 4. Majoritatea versus Regula unanimității
30:32 – Capitolul 5. Schumpeter: Competiție nedominantă și pluralistă

Materialele complete ale cursului sunt disponibile pe site-ul web Open Yale Courses: http://open.yale.edu/courses

Acest curs a fost înregistrat în primăvara anului 2010.

Cursuri interesante:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *