Bazele gândirii sociale moderne (SOCY 151)
În tranziția de la solidaritatea mecanică la solidaritatea organică, determinată de creșterea diviziunii muncii, industrializării și urbanizării, Durkheim susține că vor exista patologii sociale, pe care le numește anomie. Aceste consecințe anormale și nesănătoase ale schimbării tipului de solidaritate socială au cauze variate. Durkheim este cel mai bine cunoscut pentru că susține că lipsa de reglementare morală duce la patologii sociale, dar el mai susține că suprareglementarea – sub forma diviziunii forțate a muncii – va duce la fatalism, un fel de anomie. Anomia rezultată din solicitările excesive asupra indivizilor de pe piață este similară cu noțiunea de alienare a lui Marx, deși Durkheim nu folosește termenii de înstrăinare sau exploatare. Pentru Durkheim, anomia este o formă neregulată a diviziunii în creștere a muncii și a industrializării; nu este intern sistemului în sine. Optimismul lui Durkheim cu privire la capitalism și poziția sa conform căreia oamenii au nevoie de reglementare, similar concepției lui Hobbes despre natura umană, contrastează puternic cu ideile lui Marx.
00:00 – Capitolul 1. Recenzia „Diviziunea muncii în societate”
11:14 – Capitolul 2. Anomie: Consecințele anormale ale diviziunilor muncii
38:15 – Capitolul 3. Compararea Anomiei, Înstrăinării și Descântecului
43:24 – Capitolul 4. Teoria asupra naturii umane
Materialele complete ale cursului sunt disponibile pe site-ul web Open Yale Courses: http://open.yale.edu/courses
Acest curs a fost înregistrat în toamna anului 2009.
Cursuri interesante:
- 22. Durkheim și tipuri de solidaritate socială
- 12. Teoria istoriei a lui Marx
- 9. Teoria alienării a lui Marx
- 1. Introducere
- 10. Teoria lui Marx a materialismului istoric (1)
- 9. Provocarea marxiană
- 11. Teoria lui Marx a materialismului istoric (cont.)
- 24. Durkheim despre sinucidere
- 25. Durkheim și faptele sociale
- 10. Teoria capitalismului a lui Marx