24. Durkheim despre sinucidere

Bazele gândirii sociale moderne (SOCY 151)

Sinuciderea lui Durkheim este un text de bază pentru disciplina sociologiei și, peste o sută de ani mai târziu, rămâne influent în studiul sinuciderii. Studiul lui Durkheim demonstrează că ceea ce se crede a fi un act extrem de individual are de fapt modele sociale și are cauze sociale, nu doar psihologice. Studiul lui Durkheim folosește logica analizei statistice multivariate, care este acum utilizată pe scară largă în disciplina sociologiei. Durkheim a luat în considerare factori precum țara, starea civilă, religia și nivelul de educație pentru a explica variațiile ratelor de sinucidere. Durkheim a descoperit că protestanții, care aveau tendința de a fi mai înalt educați, aveau o rată mai mare de sinucidere decât catolicii, care aveau tendința de a avea un nivel mai scăzut de educație. Poporul evreu a căzut în afara acestui tipar; foarte educați, aveau o rată foarte scăzută de sinucidere. Durkheim a explicat că educația protestanților ia condus la conștiința individuală, în timp ce educația poporului evreu a menit să-i facă mai integrați în comunitatea lor religioasă. Durkheim ajunge la o tipologie de sinucidere care variază între reglare înaltă și scăzută și integrare înaltă și scăzută: sinucidere egoistă, altruistă, anomică și fatalistă.

00:00 – Capitolul 1. Sinuciderea definită
23:45 – Capitolul 2. Sinucidere egoistă
46:43 – Capitolul 3. Sinucidere altruistă
48:47 – Capitolul 4. Sinucidere Anomică; Sinucidere fatalistă

Materialele complete ale cursului sunt disponibile pe site-ul web Open Yale Courses: http://open.yale.edu/courses

Acest curs a fost înregistrat în toamna anului 2009.

Cursuri interesante:

Leave a Reply