CÂT TIMP ÎȚI TREBUIE CEVA SAU CINEVA PENTRU A-ȚI FI BINE, EȘTI CAPTIV ÎN PROPRIA-ȚI VIAȚĂ

Știu, mulți se vor revolta (iar!) la citirea titlului. Cum adică să nu ne trebuiască ceva sau cineva, serios?! Vezi tu, cuvântul cheie aici este „TREBUIE”, și dacă nu vei face un pas în spate să vezi imaginea întreagă, îți vei irosi energia, timpul și neuronii să te agiți degeaba.

Și nu, nu vreau să declar război cuvântului „trebuie” (cum văd că încep să facă mulți în mediul online, considerând că primesc, astfel, un grad în plus de spiritualitate), ci simt să aduc clarificări și, eventual, inspirația de a folosi corect cuvântul.

Faptul că omul este o ființă socială, că se simte bine în preajma altora, că se simte abandonat dacă e singur și nu interacționează, că are nevoie de lucruri în viață pentru a avea un minim de confort, se știe. Problema pe care vreau să o subliniez este că nu TREBUIE să avem neapărat ceva sau pe cineva pentru a crește, a ne dezvolta și a deveni cine este menit pentru noi să devenim. Avem nevoie, vrem, alegem să atragem lucruri, situații, oameni care să ne ajute, să ne inspire, dar NU TREBUIE să fie așa cum credem că e musai să fie, ci se poate și altfel.

TREBUIE se folosește atunci când vrem să subliniem că altfel nu se poate decât așa cum credem și cum ne-am gândit, și ne împiedică să căutăm și să vedem alte variante, poate cu mult mai ușoare, de a obține ceea ce vrem.

„Trebuie să slăbesc!”, aud foarte des. Dar de ce TREBUIE? Cuvântul e „trebuie”, n-ai uitat, nu? „Păi pentru că așa au spus specialiștii, și mă pot îmbolnăvi”. Sau orice alt motiv. Dacă ai face un pas în spate, ți-ai da seama în ce capcană tocmai te pregătești să intri: acel „trebuie” dă comandă creierului tău că dacă nu vei slăbi, vei ajunge la boli. Deci tu te „blestemi” la boală prin acel „trebuie” pe care nici tu nu-l crezi.
Că VREI să reduci din kilograme, e altceva. Și, după cum vezi, am evitat cuvântul „slăbit” pentru că dacă nu suntem atenți la cum formulăm, slăbirea nu se referă doar la scăderea în greutate a corpului fizic, ci la tot ce poate slăbi: puterea, vederea, tonusul muscular, memoria, concentrarea, etc. Așa cum și „scădere în greutate” poate însemna și scăderea densității osoase (osteoporoza), ceea ce ușurează oasele, pierderea „greutății” în ochii partenerului, a șefului sau colegilor, și transformarea într-un om ușor: de convins, de mințit, de manipulat, de condus, de fraierit, etc. Și totul de la acel TREBUIE care, pentru creier, înseamnă OBLIGATORIU, SINGURA VARIANTĂ. Scriu cuvinte cu majuscule pentru a le sublinia importanța, a le evidenția și a invita la reflectare la sensul lor.

„Trebuie să am o relație!”. De ce trebuie? Ești 100% convins(ă) că ești pregătit(ă) pentru o relație împlinită, sau TREBUIE să faci și tu cum fac ceilalți, doar nu te poți lăsa mai prejos? Ești 100% sigur(ă) că tu ești ceea ce ceri celuilalt din relație să fie? Sau TREBUIE să ai relație ca să nu rămâi singur(ă), ca să fie altcineva din afară care te face fericit(ă)? Cum stai cu relația ta cu tine?
Că SIMȚI că ești pregătit pentru o relație este altceva. Observi că dispare obligație, presiunea, și că tu ești cel care decide pentru el însuși?

„Trebuie să am casa mea, altfel ceilalți mă văd ca pe un om incapabil să facă ceva trainic în viață!”. Aha, deci TREBUIE să ai casa ta ca să închizi gura celor care și așa nu dau doi bani pe bunăstarea ta. Singurii care ar avea ceva de comentat sunt cei care te invidiază că nu ai obligații și că te descurci bine, nu ca ei.
Că VREI să ai casa ta pentru că ai alături de tine un om cu care să construiești ceva trainic, e altceva. Oricine poate avea casă, dar puțini știu să construiască un cămin împreună cu un partener.
Și exemplele pot continua.

Ideea e că TREBUIE e ca o sentință, ca niște lanțuri cu care ne legăm pentru a face ceva sau a fi cu cineva. Atât timp cât folosim cuvântul „trebuie” ca un automatism, cât timp vorbim ca niște roboței care nu sunt atenți la ce spun ci doar pronunță clișee verbale, ne condamnăm să fim prizonieri în propria noastră viață. Cuvântul creează viața noastră din momentul în care l-am pronunțat. Poate fi o viață de închisoare a minții care rostește cuvinte în care nu suntem prezenți, sau o viață liberă pentru că nu mai creăm cătușele lui TREBUIE.

Nu TREBUIE nimic. TREBUIE exprimă dependență, limitare.
VREM, ALEGEM SĂ, PUTEM, toate sunt variante de cuvinte prin care noi decidem ce facem și alături de cine, și exprimă independența, nelimitarea și libertatea noastră.

Mai multe despre lanțurile cu care ne încătușăm prin cuvinte pe care le rostim automat, și despre cât de dependenți devenim prin rostirea lor, voi vorbi în cadrul unei emisiuni în direct transmisă vineri, 12 ianuarie 2024, de la ora 20.30 pe canalul meu YouTube și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.

Binețe, Om liber!

Edith Elisabeta Kadar

CÂT TIMP ÎȚI TREBUIE CEVA SAU CINEVA PENTRU A-ȚI FI BINE, EȘTI CAPTIV ÎN PROPRIA-ȚI VIAȚĂ

Cursuri interesante:

Leave a Reply