Skip to content

Cursuri la medicină: cel mai important sfat

Cursuri la medicină: cel mai important sfat

Update: în acest moment sunt deja rezidentă de 1 lună, iar totul este minunat! Vă ţin la curent cu toate lucrurile frumoase pe care le învăţ, pe pagina mea de Instagram!

Hello!
De mult timp plănuiesc să lucrez la acest clip. Pentru că sunt lucrurile pe care aş fi avut nevoie să le aud şi eu, în studenţie (şi în şcoală, şi în liceu).
Desigur, aceste lucruri reprezintă strict perspectiva personală… care este modelabilă 🙂 De aceea aştept şi opiniile voastre, în comentarii!
Enjoy!

CONTACT

Materiale pentru admiterea la medicină – pe PATREON: https://www.patreon.com/mitocondria

INSTAGRAM: https://www.instagram.com/mitocondria10/

Întrebări şi colaborări: admiterebiologie@gmail.com

5 thoughts on “Cursuri la medicină: cel mai important sfat”

  1. Am avut la atelierele din anii 4-5 la arhitectură un profesor care a predat în America ceva ani, și același reproș îl avea, că suntem molâi și nu știm să fim activi. Și frustrarea lui și cea a grupei era foarte mare, pentru că pornise cu niște așteptări la care noi nu știam cum să ajungem, neavând o referință și totuși părea foarte banal ceea ce cerea. Mie una cerințele lui mi s-au potrivit, iar după anii 2 și 3, care au fost o depresie continuă cu presiune mare și stimă de sine scăzută, de când l-am avut pe el mi s-au destupat parcă urechile. Ce pot să observ ca diferență enormă între cele două abordări, este faptul că ceilalți profesori de ateliere arătau lipsurile tale și veneau cu propunerile lor, care erau de fapt niște impuneri. Că nu puteai să calci peste „sugestia” profului și să iasă bine. Erau situații la notări când într-o comisie de 3 profi, de la cei doi de la alte ateliere luai notă mare, iar proful tău de atelier arunca un 6, pentru că nu a putut el să își dezvolte ideea pe planșele tale. Celălalt în schimb, se concentra pe ideea cu care venea fiecare și lucram de acolo, ceea ce te făcea să simți că are valoare ce ai gândit, că a avut sens munca pe care ai depus-o și la final chiar simțeai că e proiectul tău. Era o mână subtilă care te ghida, nu te împingea forțat într-o direcție, cum ar crede numai el că e bine. Well, am venit și eu cu povestea mea din altă facultate, dar mi s-a părut relevant la ce ai povestit aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *